Autorul meu juridic, optzecist, se vede bine,
M-a-nvățat la vremuri fine
Și la mirul calm de nard.
Autoarea mea plăpândă,
Ca o floare din ierbar,
Mi-a dat zbucium de amnar,
Și privire gureș-blândă.
Autorii ce-s colegi,
Îmbrăcați în sârg de rimă,
Înfloresc versuri-pribegi,
Cu arome de cătină.
Fiecare dintre toți,
Copilit, dar nu cum via,
Cată către strănepoți,
Clipocind de-a poezia.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus colegilor poeți, mentorilor și inspirației reciproce. Ea celebrează influența pozitivă a acestora și dorința de a lăsa o moștenire poetică generațiilor viitoare. Tonul este unul nostalgic și cald, evocând atmosfera cenaclurilor literare.