Se-aud în neguri păsări cum cuvântă,
Copaci și ape freamătă vioi,
În nori ca dorul fraged se frământă
Un licăr roz. Și noaptea dă-napoi.
Blând zorii mângâie cu mâini sfioase
Culcușul dragostei, de febră-atins,
Extazul sărutărilor să-l lase,
Simțit aproape treaz, să cadă-n vis.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera magică dinaintea răsăritului, unde natura se trezește la viață. Este o metaforă pentru o dragoste pasională, surprinsă în intimitatea momentelor de dinainte de trezire, când realitatea și visul se împletesc.