Ala-bala, prin aluni,
Unde ești, copile-luni?!
Și tu, copilandre-marți,
Cu marii ochii tăi mirați?!
Și tu, miercure, ah, floare-
Adolescență visătoare?!
Și tu, joie mohorâtă-
Tineretea mea pierdută?!
Nu pleca, vineri, încă!
Nu! Stea matură, adâncă!
Și-o să-mi lase geana stinsă
Și-n duminici gura ninsă.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație nostalgică asupra trecerii timpului și pierderii inocenței copilăriei. Fiecare zi a săptămânii este personificată, reprezentând o etapă a vieții, culminând cu vineri, simbol al maturității și al regretelor.