Că mă iubești știam eu bine.
De mult eu taina ți-am aflat,
Dar când mi-ai spus tu însăți taina
Nu știu de ce, m-am speriat.
Urcat-am munți, de bucurie,
Urcai, cântând, pe culme, sus,
M-am coborât apoi la mare
Și-am plâns la al soarelui apus.
Azi, inima mi-e ca un soare,
Ca dânsul, caldă, învăpăiată,
Și într-o mare de iubire
Se-afundă mare și curată
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de iubire împărtășită și reacția inițială de teamă la o confesiune directă. Ulterior, acceptarea și bucuria copleșitoare sunt exprimate prin imagini ale naturii, culminând cu o stare de fericire pură și profundă.