Aș vorbi despre o umbră neprihănită.
Aș vorbi despre o oază ușoară.
Aș vorbi de-o indulgență
în privința vulturilor
Aș vorbi despre un mare ospăț
pentru copiii săraci.
Aș vorbi despre semiluni
cu dorințe nebune.
Aș vorbi despre un chip foarte tânăr
care își caută profilul.
Aș vorbi de o auroră
pe care apar stigmatele.
Aș vorbi de-acele oglinzi
în care te scalzi, în care te-mbrățișezi.
Aș vorbi de-acele poeme
care, încetul cu încetul, devin bujori.
Aș vorbi,
dar nu mai am dreptul la cuvânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de a vorbi despre diverse imagini și concepte poetice, dar se confruntă cu o limitare sau o pierdere a dreptului la exprimare. Sugerează o contemplare asupra frumuseții, inocenței și a efemerității, toate filtrate printr-o lentilă a restricției și a tăcerii impuse.