Mi-am potolit mintea, care nu știe ce-i răgazul,
și inima îmi strălucește; căci văzând eu
ce înseamnă „a fi Acela” am văzut
dincolo de „a fi Acela”.
În tovărășia prietenilor l-am văzut pe
Însuși Prietenul.
Trăind în lanțuri, m-am eliberat: am scăpat din
strânsoarea oricărei îngustimi.
Spune Kabir: „Am atins ce nu poate fi atins,
iar inima mea are culoarea iubirii”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală spre iluminare și eliberare. Naratorul găsește pacea interioară și iubirea divină prin depășirea limitărilor minții și prin comuniune cu prietenii și cu divinitatea. Versurile exprimă o transformare profundă și atingerea unei stări de conștiință superioară.