Tu ce culoare ai? În zori
ești cenușiul care cască,
un vesel aur fără martori,
ce-nșfacă de mijloc un tigru,
apoi, de voioșie-albastră,
oprești extazul purpuriu
al vântului dintâi. Și galben
neînfricat, și violet
mobil, cântând, ce recomanzi
un vânăt și acelor pictori
opriți la galben-fumuriu.
Grăbește-te: smaragdul este
în sărbătoare; – oglinzi aprinse
ce purpură te însoțesc
către tripticul său: în negru,
desen a două acvaforte.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura subiectivă a culorilor și modul în care acestea influențează percepția și emoțiile. Se sugerează o călătorie artistică prin diverse nuanțe, fiecare având o semnificație proprie.