M-am închis în cotlonul meu:
refuz să văd
trotuarele, platanii, azurul.
Cărțile zac pe jos,
mirosind a ceapă și-a praz.
Robinetu-mi vorbește într-un vechi dialect
din Macedonia sau din Galicia.
Fotografia lui Van Gogh
trebuie să o ard.
Descopăr pe poemul meu
pete de mucegai.
Nu mai vreau să hrănesc canarul,
să-mi șterg ochelarii,
să inventez enigme
pentru tot ceea ce în mine îmi taie aripile.
Agăț la cea mai pură dintre silabe
două sau trei cratițe.
Îi spun frigiderului:
”Hai să mințim un pic, ca exercițiu”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare și alienare. Naratorul se închide în sine, refuzând contactul cu lumea exterioară și simțind o degradare a mediului său interior și creativ.