Lasă-mi această margine
de lume
graniță ultimă, spațiu incert
atât cât să nu lunece
talpa mea de călător însingurat
atât cât să nu-mi cadă
capul din nori.
Nu-mi fura amarnicul
fir de nisip
care-mi sprijină
sufletul
sfâșiat ca într-un masacru ceresc
de necunoscute furtuni.
Toate marginile
se întorc cândva împăcate
în miezul rotund de sâmbure dulce
al unei zile târzii
în care lumea devine nemărginită.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi la margine, atât fizic cât și emoțional. Vorbește despre singurătate, dar și despre speranța că toate marginile se vor întoarce într-un punct de împăcare, într-o lume nemărginită.