Când în grădinile maghiare
Dispare omul: trandafirul,
Rămâne un sfânt, băiat trist,
Singur, numai cu jelitul.
Tânărul de-atunci, te râvnesc,
Cântul tău atunci sună,
Când blestemul mare, maghiar
Nu ne rănește, nu răsună.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra tinereții pierdute și a unui viitor incert. Vorbește despre un tânăr poet și despre puterea artei de a transcende suferința și blestemele.