maghiar

Kolcsey Ferenc – Imn

de

Din furtunoasele secole alepoporului maghiar.Doamne, adu-i la maghiarbelșug și voie bună,Întinde-i brațul tău chiar,Cu dușman când se luptă;Chinuit de ursită rea,Dă-i bucurie cu anul,Și-a ispășit acest neamTrecutul și viitorul!.Străbunii i-ai purtatPe piscul sfânt-n Carpați,Prin tine, țară a căpătatBendegúz¹, prin urmași.Și-ncotro zguduieTisa, Dunărea grăbită,Cu Árpád, o dinastieA fost întărită.La Kunság, în câmpiile,Spice coapte ai fluturat,În Tokaj, … Citește mai mult

Ady Endre – Cântecul Revoluționarului Maghiar

de

Biată Ungarie, te-om plânge!Ca orbii când te pipăimDin degete ne curge sângeEști vie? Dar noi? Mai trăim?.Ne apasă iarăși răi neghiobiȘi sufletul ni-e chinuit.Babel de seminții de robi,Când te vei răzvrăti, în sfârșit?.Cum nu devin speranțe, ah,Toate o năprasnică voință?Cum poartă slav, maghiar, valah,În veci aceeași suferință.Fără să scoată plâns sau sunet?O, chinul i-a făcut … Citește mai mult

Attila Jozsef – Câmpia Maghiară

de

(Magyar alföld).Pusta ungară – dâmbu-i gând;turla pripon de oase;lapte prins e solul, dar în adâncse zbat pietre colțuroase.Maghiarul – zdrențele-i sunt steag;hrană – blidul gol;suntem neam de agudă, cârpitamoarte vine desculță după noi!.Ei, poete! Moartă-i luna;ștreang ombilicul;plescăit orașul aprins, panafum, nu face nici cât chibritul!.O, soc afurisit ce crești avânddrept frunze norii –privește pe drumul … Citește mai mult

Ady Endre – Trișca Superstiției (Șipul Regii Babonanak)

de

Cu prietenie, pentru Kernstok Károly.Doar în mine plâng soarta,Neam de sânge, maghiar,Bând vin la un colț de șatrăÎn miez de târg ordinar,În ducă spre lume tristă,Epuizat, dar hoinar.Jur împrejur se agităNăluca mizeriei,La ureche îmi sunăTrișca superstiției,Neam drag, trișca răsună,Nu va fi bine gliei.Sună trișca: neam jurat,Să-l pedepsească Domnul,Jugul străin nu-l suportă,A fi liber nu-i oportun,La … Citește mai mult

Ady Endre – Scribul Nebun al Lui Matyas

de

„Scribule, scrie cânt ungar,Pe Pământ a trăit și Dante.”Râdea, râdea copistul.În latină zbura cântul,Niciodată-n maghiară.Zvârcolind, se zbătea scribul.În suflet cânta Petrarca,Creând și cânt nou, maghiar.Medita, medita copistul.Arar în nopți cu taine,A scris și-a rupt scrisul maghiar.Plângea, plângea copistul.

Ady Endre – Piatra Des Zvârlită

de

Cum piatra des zvârlită, pică,Din nou, din nou, țară mică,Fiul revine.Umblă pe rând-n turle-ndepărtate,Amețind, trist în țărână cade,De unde se trage.Cu dor continuu, dar nu scapă,De râvna maghiară, calmată,Care reînvie.A ta sunt în marea pacoste,În trădare, în gând de dragoste,Ungur nefericit.Piatră des zvârlită, trist, spontan,Țara mea mică, doar probant,Îți lovesc fața.Și vai, e fără rost … Citește mai mult