Doine De Haiducie – Andrii Popa

Andrii Popa:
Cine trece-n Valea Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Și cu pieptul dezvelit?
Andrii Popa cel vestit!
Șapte ani cu voinicie
Și-a bătut joc de domnie
Și tot pradă ne-ncetat,
Andrii Popa, hoț bărbat!
Zi și noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Și din țară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,
Căci el are-o pușcă plină
Cu trei glonți la rădăcină,
Ș-are-un murg de patru ani,
Care mușcă din dușmani,
Ș-are frați de cruce șapte,
Care-au supt sânge cu lapte
Și nu-i pasă de nimic,
Andrii Popa cel voinic!
Capitane, frățioare,
Ce se vede despre soare?
Să zăresc vreo patru cai!
N-auziși tu de-un Mihai?
Capitane, te gătește,
Mihai mândrul te gonește.
Iată-l, vine ca un zmeu!
Fă trei cruci la Dumnezeu.
Cum îi vede-n depărtare,
Popa strigă-n gura mare:
„Hai la goana de neferi!
Hai la hora de muieri!”
A zis! Țipă, se aruncă,
Trece șes, pâraie, luncă
Cu fugarul sprintenel
Și cu hoții după el.
Mihai mândrul vine iară,
Falnic ca un stâlp de pară,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Și din ochi aruncă foc.
Fug cum fuge-o rândunică,
Fug ca fulgerul când pică,
Și se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!
Piept în piept! Câmpul răsună
Toți de tot dau împreună.
Toți la luptă-s încleștați,
Toți în sânge încruntați.
„Ura, frați!” caii nechează,
Sus văzduhul scânteiază.
„Ura!” moartea s-a ivit!
Vulturul-n zbor s-a oprit!
Zi de vară pan’ în seară
Dau voinicii să se piară
Și cu fierul ascuțit,
Și cu pumnul amorțit.
Sângele-n răni gâlgâiește,
Glasu-n gură se sfârșește.
Zece-s morți! doi încă vii,
Mihai mândrul și Andrii.
Andrii fuge far’ de-o mână,
Prinde murgul la fântână,
Da pieptiș, sare pe șa
Și din gură zice-așa:
„Zbori, copile sprintenele,
Să mă scapi de chinuri grele,
Că mă jur, de mă-i scăpa,
Că pe-un frate te-oi căta”.
Murgul sprinten se repede.
În zadar! Mihai mi-l vede!
„Stai, hoț-popa, dragul meu,
Să-ți arăt cine sunt eu!”.
Și cum zice, mi-l chitește,
Drept în frunte mi-l lovește!
„Ura!” Vulturul din nori
Racni falnic de trei ori.