DOC – Toamna Profesoară

Intro:
Auzi, bă, las-o să intre.
A venit Toamna.

Verse 1:
Doar ce-a sunat frate-miu, am 2 nepoți,
În curând lu’ asta mică punem 2 pe tort,
Mare sentiment, l-aș pune-n foi pe tot,
Da’ nu pot, că nu-s cuvinte să însemne atât de mult.
Un copac sub geam, l-am rugat să facă flori,
Le-a făcut, au căzut, totu-i trecător,
Nu știu dacă-s creator sau culegător,
De instantanee sufletești de care mă-nconjor.
Cel mai spirit liber pe care-l cunosc,
Ce iubește tot ce-i frumos, suma a ce-a fost,
Și ce este, plus ce va fi acum, că deja e viitorul,
Ia cu tine scriitura, lasă scriitoru’,
Că ăla-i doar o floare din copacu’ de sub geam,
Îngropat în etichete, țoale, nume, limbă, neam,
Ne-am separat ca să ne fie dor,
Cum îmi doresc ei să îmi fie, să le fie lor.
M-am întors la paie-n zori, cafea tare,
Am ajuns ca păsăricile-astea, vreau mare,
Niște nisip, niște soare, să mi-l țină cald,
Că-mi vine să trăiesc când vine vara, cred că mă-nțelegi.
Hai c-un show, să fiu după high de-un ștou,
Că viața nu joacă roșie-neagră, joacă high cu low,
Și-am strâns destule low-uri, multe de la Giordan,
Mă uit și-n rap și limbaju-i primitiv ca Fort Run.
A ajuns să mă doară, să am principii,
Se văd urme de prăjeală, și nu doar prin pipi,
Nu pot să livrez vrăjeală, să pozez Big Pimpin’,
Când io stau c-un trandafir de fată ca să-i simt ghimpii.
Skinny dipping în piscină, mi-a prins țiparu’,
De-aia țipă, mâna la Dua Lipa, iau semnalu’,
Pielea ei fină ornată cu broboane cristaline,
În a lunii lumină, e-un pergament divin.

Chorus:
Azi vine el, după care-o să-mi pară rău,
Că l-am lăsat să treacă,
Noi sub cer, iar tu mi-l faci să pară nou,
Fur stele, le bag în geacă.
Aș salva ziua fără să par erou,
S-o mai trăim o dată,
E ziua ta, lasă-mă să ți-o fac cadou,
Da’ nu-i împachetată.

Verse 2:
Orizontul naște foc din zeamă neagră,
Limbile stau pe loc, doar vântu-aleargă,
Atunci când liniștea vine, mintea pleacă,
Tot încearcă să se-ntoarcă; tu crezi că mintea-i bleagă?
Rotocoale de Haze, îngheață lângă bec,
Dacă vrei o viață dulce, pune mâna și fă chec.
Sfatu’ ăsta-i pentru mine, că așa nu pot să-l neg,
Rămâne pe veci dac-am dat REC. Hai să tragem!
Dau cu pace pentru războaiele din mine,
De-ar fi imagini, nu-s ca războaiele din filme,
Forța dorinței versus voința-n sine;
Dimineți senine, sleite de gânduri asasine,
Mă găsesc în genunchi, privind cum doarme îngerul,
E continuarea mea, scrisă, trimisă din ceruri.
Asta cred că suntem, episoade divine,
Dintr-un serial vital, ce n-are cum să se termine,
Nici cu tine, da’ nici cu mine,
Nici cu rău, da’ nici cu bine,
Azi erou și mâine vilain,
Azi ghetto și mâine vilă,
Un vis frumos fără garou și bilă, așa se simte,
Termin asta și vin iubire, așa se minte.
Eteru’ ciudat de rece îmi pișcă fața,
Nu văd mai nimic, poți să tai c-o brișcă ceața,
Da’ mă bucur că pot s-o spun fără să fiu la școală..
Sărut-mâna, Toamna Profesoară!

Chorus:
Azi vine el, după care-o să-mi pară rău,
Că l-am lăsat să treacă,
Noi sub cer, iar tu mi-l faci să pară nou,
Fur stele, le bag în geacă.
Aș salva ziua fără să par erou,
S-o mai trăim o dată,
E ziua ta, lasă-mă să ți-o fac cadou,
Da’ nu-i împachetată.