Dimitrie Ciurezu – Rugăciune – Cad Fulgi Mari de Noapte și Zăpadă

Doamne,
Cad fulgi mari de noapte și zăpadă
Pe drumuri și pe satul meu
Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu,
Când mintea mea nu poate să mai vadă.
Se-ntind chilimuri albe pe uluci
Și urmele în urma noastră pier
— Un sat uitat între pământ și cer
Cu-o lume de poveri și de năluci.
Ce-Ți putem da din tot ce-avem,
Din simplitatea noastră de cătun,
În noaptea asta ninsă de Ajun,
Când stau la geam și din văzduh te chem.
N-avem decât colinde și copii
Și mâinile trudite ce se-nchină,
Păstrând în ele un licăr de lumină
Din soarele ce cură pe câmpii…
«.. Buni la suflet
boieri mari
că vă vin
colindători;
cu dogoare
de ponoare
cu troițe
de hotare;
cu crucuuri
de cocoare
și cu ramuri
roditoare.
Vestiți lumea
boieri mari
că venim cu magii-n sat
să cătăm un împărat;
cu izvoare
noi de soare,
cu plămadă
de ogoare
cu chervane
pe cărare
și cu must
în zăcătoare.
Gătiți masa
boieri mari,
c-aducem dinspre Rudari
și vreo câțiva păcurari.
cu mioare
de ninsoare
cu chimire
lucitoare;
cu chetorile
de floare,
și-n cavale
sărbătoare.
Puneți lavița de-argint,
cu polog de mărgărint,
cu chenare
de izvoare
și bungete
gânditoare;
c-a svâcnit
o stea-n cărare
și-un moșneag
cu barba mare
și cu fruntea
iertătoare,
a pornit
din casă-n casă,
cu urări
și cu odoare….
Ascultați boieri în tindă
cum curg zale de colindă,
și ninsoare
pe cărare
și lumini
tremurătoare
pe pridvoare….
Doamne,
Prin troiene-aleargă tot ce-Ți dăm
Din sufletul, din arătura noastră.
Coboară-Ți fruntea blândă pe fereastră
Și vin în sat cu noi să colindăm.
O mână prag, cu colindeți și nuci,
Te-o întâmpina curat ca și pe noi,
Vei aduna credințe-n pumnii goi
Ca-mpărăția Ta de aur să le duci.