În timp ce-mi schimb cămașa murdară,
în timp ce-mi mestec necazul acrit,
în timp ce mormăi și se sperie
păianjenul de pe galerie,
în timp ce scotocesc printre boarfe
îmi zăresc
jumătate de față în oglinda furnirului
de pe ușa dulapului,
iar în spatele meu demoni mărunți,
șobolanii suri ai singurătății
chicotesc și scot limba la mine
convinși că nimeni nu-i vede.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de introspecție amară și singurătate. Protagonistul, confruntat cu propria imagine într-o oglindă, se simte asaltat de sentimente negative și de prezența simbolică a demonilor interiori, reprezentând povara emoțională și izolarea.