Flori strivite-n drum
Petale-n pași zdrobite
Voci nu aud acum
Ce-n ceară plâng topite.
Obosit de-un veac
Sub rădăcini umbrit
În scândură chiria
Îmi pare leac.
Cântec de păun
Rupe în laringe
Viața — opium
În brațe strâns te frânge.
Flori strivind virgine
Trăim cât un chibrit
Nimic nu luăm
Nimic nu rămâne.
Pe drumuri vecine
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de oboseală și deznădejde în fața vieții, subliniind efemeritatea existenței și inevitabilitatea morții. Imaginile florilor strivite și a vocilor topite în ceară accentuează fragilitatea și pierderea.