Pe foaie-n câmpul mort,
Fardează-mi pașaport.
O inimă acum,
Cu creionul sur,
Goală doar contur.
Sold zilele mă duc
Sub valurile plug.
O viață merg pe mal,
Și urmele-mi jurnal
Spre apă fug.
Nu-ți ajunge-o noapte,
Tu, singurătate.
Lasă-ne să murim
Așa cum știm.
Am trupul un spital
Clădit de-un gând penal,
Cu palmele din pumni.
La gât să pun săpun,
În plămâni tapet tutun.
Pe foaie-n câmpul mort,
Trasat în pașaport,
Am inima contur.
Vreau soarta un pumnal
Să taie la plural.
Nu-ți ajunge-o noapte,
În singurătate.
Lasă-ne să murim,
S-adormim anonim.
Nu-ți ajunge-o noapte,
Tu, singurătate.
Lasă-ne să murim
Așa cum știm.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și disperare. Vorbitorul se simte captiv într-o existență monotonă și dureroasă, tânjind după o eliberare, chiar și prin moarte.
