Nimic nu vrea să fie
altfel decât este
Lucian Blaga.
Blând se luminează.
Firea se-nfioară.
Pe oglinda apei
lebăda coboară.
Luna se topește.
De argint cercelul.
Blând, moldovenește,
cântă turturelul.
Rourată floarea.
Iarbă rourată.
Au trecut prin iarbă
un băiat și-o fată.
Au trecut de mână,
au urcat în barcă.
Blândă gelozie
parcă mă încearcă.
Soare Împărate,
Doamne-Dumnezeie,
raza ta de aur
când o să scânteie?
Bate din aripă,
clipă minunată.
Și încep să cânte
îngerii deodată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică, plină de elemente naturale și romantice, sugerând o stare de liniște și contemplație. Se explorează sentimente de gelozie blândă și o conexiune cu divinitatea, culminând cu o imagine angelică.