Rondelul orelor.
Omnia vulnerant, ultima necat.
Pe rând orice ore ranesc,
Iar ultima vecinic omoară.
Tot sufletul mi-este o vioară
Ce plânge duios că trăiesc.
Și nici nu mai cerc să zâmbesc
Când viața s-arată ușoară.
Pe rând orice ore ranesc,
Iar ultima vecinic omoară.
Oricâtă cerească comoară
Ar fi într-un lut omenesc,
Zvârlit de pe clipa ce zboară
Recade în iadul obștesc.
Pe rând orice ore ranesc.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema inevitabilității morții și a suferinței cauzate de trecerea timpului. Vorbitorul își exprimă tristețea și resemnarea în fața efemerității vieții și a inevitabilei apropieri a sfârșitului.