Frumoasa mea, mai toată săptămâna,
pe rând, ne-am colindat și ne-a rămas
să batem cerul, amândoi, la pas
și să-i culegem stelele cu mâna.
Va fi potop de foc și de lumină,
luceferii vor încolți pe rând,
cum fiecare celuilalt în gând,
ca-ntr-o iubire pură, de rutină!
Iubita mea, mi-e sufletul cărunt,
iar pasul mi-e fierbinte, dar mărunt,
și urmele-mi topesc, când calc, tot drumul.
să mi te dai mai rar, dar cu duiumul,
și dacă stele-n patul tău mai sunt
aprinse, ia-le focul, lasă-mi fumul!
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă și poetică, folosind imagini ale naturii și ale stelelor pentru a exprima sentimente de afecțiune și dorință. Vorbitorul își exprimă dorința de a împărți momente speciale cu persoana iubită, chiar și în mijlocul efemerității.