Sidef în bucle, albastrul traversează lin…
O dâră de clăbuc de pasăre de argint îl întretaie.
În verde-negru cântece de iubire și suspin
Se-ntrepătrund într-un ison complex de aripi în bătaie.
Coroane negru-verde sunt boxele de-nalte,
Totul e „live”, soliștii au diverse timbruri…
De-asculți inima-n piept începe să-ți exalte;
E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.
Soliștii cât o floare sau cât un pumn, mai mare,
Fac salturi nesfârșite de pe un ram pe altul,
Se cheamă la iubire prin crengile d-umbrare…
Se-mperechează încercând apoi tot mai înaltul.
Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai s-asculți…
E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire…
Actorii se tot schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;
Vor să-ți ofere totul ce-au și pot spre nemurire.
Adesea iese-n zbor din umbra-n labirinturi
Vis, frumusețe vie ce doar natura-i stoc;
Cu piciorușe fine, mici, mai mici părând chibrituri
Și cu căpșorul veșnic în mișcarea de „non-stop”.
Culori și glasuri se transmit pe zeci de mii de-antene
Și fiecare-nsoțitor de viață are un partener…
Se gudură vioi bătând din aripi, tremurând din pene
Unindu-se prin cioculețe, pliscuri, de-un ritual-mister.
Și este cald, tot cald, mai cald torid de soare,
Adie vânt alene, arar într-o frugală briză…
Privesc întins albastrul de azot pierdut în depărtare;
Nu mai gândesc nimic, nimic, sunt scos total din priză.
Am bustul gol în iarba rece ce-mi dă pielii prurit…
Mi-e lene să mă mișc și să respir… oricum e-nvoluntar;
Sunt parte din natura ce-i tablou cu peisaj teluric…
Mă uit cum o furnică iată își transportă un bondar.
Tresar, am ațipit, sunt ud de-o caldă apă
Pe trupul înroșit pâraie am și lacuri în sclipiri.
Prin iarba de ecran apare-n zări fuior de fată…
Se pare că-s dator de mult… de mult… să răsplătesc iubiri.
10.06.2010
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi de vară petrecută în natură, observând frumusețea și complexitatea vieții din jur. Este o meditație asupra iubirii, a conexiunii cu natura și a stării de relaxare profundă.