De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi;
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi!
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili;
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de… senili!.
Nici paraziți n-ar exista de nu s-ar perinda în cicluri
Eliminați, ingurgitați, ‘n voiaj în multele peripluri!..
Deci ciclul nu-i se naște, moare; este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii asigurându-și etern drum!.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă!
Nici Dumnezeu, să ne-nchinăm, n-ar fi, ne-având cine să creadă!..
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli.. semință!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții și interdependența tuturor lucrurilor. Sugerează că existența fiecărui element depinde de consumul reciproc și de rolul său în lanțul trofic, evidențiind importanța fiecărei părți în menținerea echilibrului universal.