La sticla lupei se măreşte urâtul
şi nu ne mai oprim să-l studiem
ca să-i descoperim frumosul..
Este la fel cum lutul
modelat, din mâzgă-l recreem
în urne, să ne păstreze din cenuşă osul.
Cât de înşelător e totul!..
Când până şi oribilul-n extremă
-doar că-i atât de rar,
chiar de-i un pic otrăvitor- decoctul,
mai vindecă.. tot dându-i aerul de diademă
că-njurătura-i tot.. vocabular!?!.
.. Şi stăm, alături, împreună
mult timp, până când ne încreţim
până şi inima; nu doar cornoşi
de riduri.. Şi din jurământ, arvună
pe-un inel, am învăţat chiar şi aşa să ne iubim
până la moarte.. Ca urâţi frumoşi!
.. Şi-atunci oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!? :..
.. Şi din cordon ombilical, buricul
e oare bucăţica mamei, el, sublimul???
Urâtul e frumos?..
.. Cum mierea; care-i la un loc cu ceara lumânării şi veninul?!?
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul relativ de frumos și urât, sugerând că cele două pot coexista și chiar se pot transforma unul în celălalt. Se reflectă asupra modului în care percepem realitatea și asupra frumuseții care poate fi găsită chiar și în lucrurile considerate urâte.