Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru,
Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz;
Şi, cuprindă ambrozie sau poşircă de vin acru,
Dea beţia dezmăţării sau extazul unui bonz,
Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim şi sacru.
Floare-aproape nereală se înalţă hieratic,
O splendoare ca de soare răspândeşte împrejur,
Magistral şi rece vecinic, deşi viu ca un jeratic,
Nu e simţ sub al său farmec să-i mai poată fi sperjur..
Floare-aproape nereală se înalţă hieratic.
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin şi perle,
Corpul tot, plasticitatea unor zile ce s-au dus,
În gâtleju-i paseri rare se îngână-ncet cu merle,
Ş-orice limbă amuţeşte, ş-orice suflet e sedus..
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin şi perle.
Să bei viaţa-n el e dulce sau să bei sleirea forţei..
Dar ascundă sau Tenedos, sau otravă şi puroi,
Chio roşu, sau miresme, — meargă tot în voia sorţii, —
Când e vasul de-aur virgin.. moralistul e greoi,
Şi în fond se bea tot viaţă chiar când bei balsamul morţii.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că, indiferent de conținutul sau scopul vieții, esența ei rămâne prețioasă și valoroasă. Metafora vasului de aur virgin sugerează că, indiferent dacă viața ne oferă plăceri sau suferințe, experiența în sine este sacră și demnă de a fi trăită.