Era un cer umplut de soare
Când ţi-am adus într-un buchet
Iubirea mea mistuitoare
Şi-al inimei adânc secret.
Buchetu-a fost a mea junie,
Şi dacă astăzi s-a uscat,
Tu poate nu l-ai sărutat,
Maria mea, Marie.
De veci ne-a despărţit destinul,
O ştii şi tu, o ştiu şi eu,
Dar când iubirea e ca vinul,
Să te dezbeţi e greu – e greu.
În orele de reverie,
Dacă ţii minte-acel buchet,
Gândeşte-te şi la poet,
Maria mea, Marie.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o iubire trecută, simbolizată printr-un buchet oferit. Naratorul își amintește cu nostalgie de acea iubire și regretă că nu a fost apreciată la momentul potrivit, destinul despărțindu-i.