Te-am alergat o noapte-ntreagă;
Erai sirenă, stea, meduză.
Dansai-n patine pe-o peluză,
Cu ochii verzi, sub capă neagră.
Îţi sărutasem ochii-n lacrimi;
Sorbeai nectar dintr-un pocal.
Nu-ţi vedeam faţa de la voal..
Eram Hristos, ispăşeam patimi.
Îţi făcusem dar, un râu albastru;
Te botezam în apa vieţii,
Ce-am strâns din roua dimineţii..
Din sânge-mi ţi-am dat gust măiastru.
În vârf de pantă te-am pierdut;
Planai în zbor, eram Icar
În negrul interplanetar..
Topise-i Soarele-n sărut.
Simţeam căldura-ţi pe obraz
De la o rază jucăuşă;
Stăteam în braţe c-o păpuşă..
Citisem.. „Hoţ din Alcatraz”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o urmărire onirică a unei figuri feminine misterioase, îmbinând elemente mitologice și religioase. Naratorul se sacrifică și aspiră la o conexiune divină, dar în final, visul se destramă, lăsând un sentiment de pierdere și deziluzie.