Șoapta unei raze dintr-o înserare,
Liniștește câmpul încărcat cu flori,
Promițând că noaptea vin, la fiecare,
Visele cu fluturi ademenitori.
Pregătesc parfumul, ordinea-n petale,
Cupe cu nectarul pentru bun venit…
Numai una-n taina visurilor sale,
Plânge o iubire care s-a sfârșit.
Raza înserării simte cum lumina
Florii-nlăcrimate cade în apus
Și-i promite locul veșnic din grădina
Unde visul verii, făr-a vrea, s-a dus.
Fluturii de noapte vin, se-adună, zboară,
Florile-i așteaptă-n clipe-bucurii,
Numai una ochii-n suflet și-i coboară
Pentru întâlnirea ei din zori de zi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn idilic, dar ascunde o tristețe profundă. O floare plânge o iubire pierdută, în contrast cu bucuria generală a naturii din jur, sugerând că frumusețea poate coexista cu durerea.