Undeva-n adâncul muntelui ascuns,
Încolțea sămânța unui suflet nou,
Gata să pornească, spre a-i fi răspuns,
Unei rugi ce-așteaptă, din astral, ecou.
Îi creștea puterea, iar lumina sa
Pătrundea pereții, căutându-și drum
Ca un râu de lavă ce s-ar înălța
Din adânc de munte, sub un cer de fum.
Clocot, freamăt, vuiet, nori cuprinși de foc,
Vânt pornit s-anunțe lumilor de jos
Nașterea acelei ce-și va face loc
Într-un lut ce-așteaptă, sacru și sfios.
Și-a-nceput lucrarea, plămădind întâi
Trupul de regină gata a-l primi
Pe acela care, sub al ei călcâi,
Va jura, pe viață, că o va iubi.
Terminând lăcașul inimii-n final,
A creat ființa ce va fi, mereu,
Un ecou al rugii care, din astral,
A-ntregit puterea sufletului meu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(16 iun. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea unui suflet puternic ca răspuns la o rugăciune venită din astral. Acest suflet creează un lăcaș pentru iubire și devine un ecou al rugăciunii inițiale, întregind puterea interioară.