În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ţi-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinţi un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?.
Iar dacă norul îţi aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?.
Sunt bucurii ce se adună-n viaţă,
Cuprinse între pietre de hotar
Şi nu admit balanţă sau cântar.
Când soarele sau norii te răsfaţă,
Tu s-o trăieşti frumos, aşa te-nvaţă,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Oare”)
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții, evidențiind importanța acceptării atât a momentelor bune, cât și a celor dificile. Sugerează că frumusețea vieții constă în echilibrul dintre bucurie și tristețe, soare și nori.