Prin față, un gând jucăuș
Îmi trece și pare că vrea
Să simt ce îmi place mai mult:
Cum inima ta mi-ar bătea
În palme făcute căuș.
Îl prind cu o plasă de dor
În brațele-ntinse ușor,
Iar sângele-mi poartă, -n tumult,
Pe note din inima mea,
Cântarea ce-n brațe-ar pulsa.
Ești tu, ori e gândul ghiduș
Ce știe cât m-aș bucura?
Dar ea, cea pe care o-ascult?
De nu-i, oare cum aș putea
Să-i simt mângâierea de pluș?.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de dor și iubire, reflectând asupra impactului pe care o persoană dragă îl are asupra gândurilor și emoțiilor. Este o meditație asupra prezenței și absenței, și asupra felului în care inima răspunde la aceste stări.