Am început să caut aur
Şi prospectez, şi prospectez..
M-apropii şi mă-ndepărtez
Ca, de lucrarea lui, un faur.
Îmi străluceşte o pepită
Şi-n jurul ei lucrez, lucrez..
S-o scot din lumea ei, cutez,
Iar ea se lasă-ademenită.
Îmi străluceşte-n mâini o clipă
O drămuiesc, o drămuiesc..
Şi, de departe s-o privesc,
În urmă paşii-mi fac risipă.
E aur şi din depărtare,
Cum de aproape îmi era
Când strălucea, îmi strălucea,
Cu străluciri atât de rare.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea persistentă a ceva valoros, simbolizată prin aur. Eforturile intense și apropierea de obiectiv sunt urmate de îndepărtare și risipă, sugerând o dezamăgire și o realizare că valoarea poate fi percepută și de la distanță.