Privesc, din cerul unui vis,
Un trup ce doarme liniștit,
Părând că-n viață-i mulțumit,
Iar tot ce ar mai vrea, a scris:
E-o rugă scrisă pe-nserat
Din gândurile care-au fost
Prin ce va fi și noul rost
Când sufletu-i va fi plecat.
Destinataru-i Dumnezeu
Și-i scrie doar c-ar vrea să fie
Nu suflet într-o pribegie
Prin depărtatul Elizeu,
Ci vânt, Ei lacrima să-i ia,
Când se va scurge pentru el,
Ori înger gata de duel
Cu viața, dac-o va durea.
„Iar când se va-ntâmpla, odată,
S-o chemi, în fața Ta să stea,
Mă lasă, Doamne, lângă Ea
La Dreapta Judecată!”
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată lui Dumnezeu, exprimând dorința ca sufletul unei persoane dragi să fie protejat după moarte. Vorbitorul cere să fie alături de acea persoană la Judecata de Apoi.