Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?.
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mână
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Gândul pierdut”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de visare și contemplație asupra iubirii cosmice. Naratorul se adresează unui "copil de lună", simbol al purității și al bucuriei, și își imaginează o iubire ideală, care transcende realitatea terestră și se împlinește printre stele.