E-un zumzet, azi, în zborul de albine,
ce-mi dă fiori: e altfel, mai alert,
se pierde printre ramuri și revine
mai tare, mai nisip și mai deșert.
Iar vântul … nu e vânt, sunt șoapte reci
pornite în alai primăvăratic
pe urmele de pași, de-acum poteci
în visul ce se deapănă, apatic.
E-o zi de mohoreală ireală,
sub cerul cenușiu, apăsător,
o zi urâtă, aspră, anormală,
ce se sfârșește în cuvântul “dor”.
-Alo! Ce faci? Ești bine? Spune-mi, vrei
să ne-ntâlnim? Te-aștept! Vii să mă iei?.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și dor, folosind imagini din natură. Naratorul își exprimă dorința de a se întâlni cu cineva, într-o zi mohorâtă.