Marius Livanu – Șoapte

Și vântul șoptește, și norii zâmbesc,Și zarea lucește, și razele cresc,Și frunzele cântă, și zorii doresc,Și noaptea suspină: ”Isus, Te iubesc! ”Dar vântul încetează și noaptea s-a stins,Și zarea surâde, și raza s-a-ncins,Și frunza suspină, și totu-i învinsDe taina iubirii Isus e cuprins..Și inima-n mine suspină spre Tine,Isus, Te iubesc!Și inima-n mine suspină spre Tine,Isus, … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Nocturna

Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouăUn tremur vag de lună nouă,Iar nuferii, când raza-i bate,Par, în acea singurătateCe frica-ncepe s-o propage,Că-s niște mici arhipelage!Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei morți.E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor,O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departeAprinde-o stranie lucire în părul umbrelor … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Alo!

E-un zumzet, azi, în zborul de albine,ce-mi dă fiori: e altfel, mai alert,se pierde printre ramuri și revinemai tare, mai nisip și mai deșert.Iar vântul … nu e vânt, sunt șoapte recipornite în alai primăvăraticpe urmele de pași, de-acum poteciîn visul ce se deapănă, apatic.E-o zi de mohoreală ireală,sub cerul cenușiu, apăsător,o zi urâtă, aspră, … Citește mai mult

Leo Butnaru – Amplificare

Lucrurile se leagă între elesunt intercomunicanteca într-o pură telepatie a materieişi spirituluiîmi zicaplecat peste un text atât de bătrânîncâtcând întorc fileleliterele gotice trosnesc din încheieturile de tuş uscatfărâmiţat-pojghiţeceea ce mă face să mă gândesc căprobabilîngerii din cereştile ocini eparhioticemânuiescpotrivesc măiestrit pâlnii maripentru amplificarea şoaptelordin filele gotice.