Gândurile tale vor ca, peste-o zi,
Să alerge-n raiul primăverii noi,
Care să le-alințe-n cerul fără ploi,
Fără nori cu vina totul a umbri.
Visul meu le-așază ca pe niște flori
Și ascultă șoapta fiecărui gând
Care, dinspre tine, se pornește, blând:
– Lui, nimic nu-i spune, până-n noii zori!.
Și nu-mi spune, visul, parcă nu-i al meu,
Merge-n somn cu mine ca și cum am fi
Doi străini pe cerul ce ne-ar despărți:
El pe căi astrale, iar în stele, eu.
– Visule, nebune, cum poți tu să crezi
Că-mi rămân ascunse gândurile ei?
Plimbă-le cu tine-n mii de odisei,
Ține-le secrete, poți să le păstrezi!.
Tot ce ea gândește, tot ce-i despre noi,
Am și eu în gânduri și în suflet, știi?
Nu se poate altfel, n-aș putea iubi
Gânduri ne-mpărțite, zi de zi, la doi.
Sensul versurilor
Piesa explorează conexiunea profundă dintre două persoane, unde gândurile unuia se oglindesc în celălalt. Vorbitorul își exprimă dorința de a împărtăși fiecare gând și sentiment cu persoana iubită, subliniind ideea unei iubiri neîmpărțite și a unei legături spirituale puternice.