Muza mea de vineri, cu un singur gest,
Mi-a făcut privirea ca și ea: zurlie,
Măsurându-i bustul de la est la vest
Cu atingeri pline de… melancolie.
Ea șoptea cuvinte, eu… cum să respir
Când, la orice șoaptă, aerul fierbinte
Îmi făcea plămânii clape de clavir
Ce cântau spre suflet: „Nu mai fi cuminte!”
Ce să facă bietul, el, atât de mic? –
S-a lăsat în voia unei minți nebune
Ce, din Kama Sutra, îmi cerea s-aplic
Din vreo 64, două-trei. (Pe bune!).
Cum să aibă micul suflețel abțineri
La așa o muză? (Cea de azi, că-i vineri).
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire pasională cu o muză, o femeie seducătoare care inspiră dorință și abandonare. Eul liric este copleșit de senzualitatea ei, simțindu-se captivat și incapabil să reziste farmecelor ei.