Iubita mea, te-am înțeles,
și, nu știu ce-ai făcut, ce-ai dres,
că, și în vis, iar te-am ales
– cam fără ghes –.
Să-ți povestesc din visul meu?
La o cafea, cu Dumnezeu,
îi povesteam un of: că eu
sunt puțințel.. de fel.. ateu,.
Că șoferesc mai repejor,
de legi nu-mi pasă – mama lor! –
viteza, însă, o ador
și de-asta sigur n-am să mor.
Să circul pe-ale lor idei
ca după mort? S-o creadă ei!
– Mai bine, Doamne, dacă vrei,
poți să mă iei.
Și poate ai, acolo sus,
condiții bune de condus,
autostrăzi cu benzi în plus,
căci, la noi, nu-s.
– Copile, tot ce vrei ți-aș da,
dar numai dacă-n dreapta ta,
indiferent cum ai șofa,
ar fi soția ta.
Și – ce să fac? – am consimțit,
de mi-ai rămas la nesfârșit
pe-autostrăzi spre infinit..
Uf, gata, m-am trezit!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Hai, pa!”)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema vitezei și a eternității printr-un vis în care naratorul discută cu Dumnezeu despre pasiunea sa pentru viteză și dorința de a conduce pe autostrăzi nesfârșite. În final, acceptă ideea că fericirea supremă constă în a avea persoana iubită alături, chiar și în această călătorie eternă.