Îmi construisem drumul către tine
din stânci tăiate greu și cu migală,
apoi, ușor, dar fără șovăială,
l-am străbătut în nopțile senine.
Era un drum solid, părea că marea
cu valul ei, în aprigă furtună,
nu va putea, vreodată, să-l răpună
și să-i aducă moartea sau uitarea.
Dar drumul meu a fost distrus în clipa
în care, dinspre tine, alte drumuri
s-au anunțat, blocând pe-al meu în pripa
construcției spre zări cu noi parfumuri,
în șantiere ce-au pătat cu scrumuri
un pod ce-i bun, acum, să-mi scutur pipa.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă resimțită atunci când un drum construit cu efort spre o persoană dragă este distrus de apariția altor relații. Metafora podului sugerează o conexiune fragilă, iar distrugerea lui simbolizează pierderea iubirii și regretul pentru timpul și efortul investit.