Să fiu eu, oare, acela vinovat
de strălucirea din privirea ta,
de zâmbetul de înger întrupat
în corp ce și zeițele ar vrea?
Să fie gândul tău la mine, acum,
sau într-o-mbrățișare cu al meu
pe podul ce le pare-un simplu drum,
când, pentru toți ceilalți, e-un curcubeu?
Am chipul tău în mine, un tablou
pe care-l văd aievea și mereu,
am vocea ta, al inimii ecou,
te am în suflet, ca și cum ești eu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(6 sept. 2016, Vol.”Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o admirație profundă și o iubire idealizată față de persoana iubită. Eul liric se simte transformat și îmbogățit de prezența acesteia, văzând-o ca pe o parte integrantă a sufletului său.