Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îţi doreai,
Să nu îmi reproşezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.
Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude, acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.
Tu ai plecat – aşa a fost să fie! –
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.
Daniel Vişan-Dimitriu
(25 apr. 2016, Vol.”Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul după o persoană iubită care a fost eliberată, dar a cărei absență lasă un gol profund. Vorbitorul își plânge tăcerile din locul unde odinioară cânta iubirea, amintindu-și de visele împărțite.