Albastru-n cer şi verde pe pământ –
Aşa-i acum, e-o primăvară caldă
Şi-n dansul nou, uitând de nori şi vânt,
În fluturi noi, privirile îşi scaldă.
Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
Întinerite-n roua dimineţii
Odată cu-ale zorilor priviri
Ce-ndepărtează urmele tristeţii.
Şi râde înspre noaptea ce-a trecut,
Şi cântă fericită şi zglobie
În zborul ce-l mai are de făcut
Atât cât timpul ei va fi să fie.
Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
Căci fluturii albaştri-au dispărut.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria și optimismul aduse de primăvară și de transformarea naturii. Metafora fluturilor noi sugerează o renaștere și o uitare a trecutului trist, concentrându-se pe frumusețea prezentului și viitorului.