Daniel Vişan-Dimitriu – Scântei În Noapte

Era o seară cum puține-au fost
pe lacul ce, sub sălcii, picotea,
iar noi, îndrăgostiți, voiam ceva
cu care să-ntregim amorul nost’.
Ce stele? Ce luceferi? – doar scântei
puteai vedea sclipind pe apa lui
ieșind albastre, uneori.. verzui,
din ochii noștri –mai ales ai mei! –.
Trăgeam la vâsle iute, covârșit
de nerăbdarea unui sentiment
ce depășise pragul transcendent,
căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.
Chiar lacul liniștit simțea ceva,
când barca noastră, -n fine, s-a oprit,
și a uitat și somn, și picotit,
când tot ne legăna … ne legăna….
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 iul. 2015, Vol.”Chipul iubirii”)