Eu nu știu, de tine, ce faci ori de ești
O floare crescută în iarnă pe geam,
Sau flacăra blândă pe care-o aveam
Ascunsă prin visuri și-n gânduri lumești.
Nici iarna de ninge prin sufletul tău
Ori flacăra-ceea de-i vie și-acum
În altă privire, în altfel parfum,
C-o altă poveste în licărul său.
Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,
Cu pași ca un susur de șoapte de dor
Ce-mi picură-n sânge al vieții izvor
Spre noi începuturi … dar visele mint.
Și nu știu, de tine, ce faci ori de-mi ești
Aceeași din timpul cu lungul sărut,
Icoana din visul pierdut în trecut,
Ori tristul final de prin foste povești.
Daniel Vișan-Dimitriu
(17 feb. 2018, Vol. “Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă incertitudinea și nostalgia față de o iubire trecută, amintindu-și de momentele frumoase, dar și de finalul trist. Vorbitorul se întreabă dacă persoana iubită mai este aceeași și dacă sentimentele au supraviețuit trecerii timpului, realizând că visele pot fi înșelătoare.
