Îmi trec fiori pe linia de viață
Când se așază, blând, pe trupul tău
Și-i simt, în taina lor, cum se agață
De gândul meu fierbinte, cel mai rău.
E-atât de rău, încât îmi ia privirea
Și-o duce spre un umăr strălucind,
Iar el îmi cere buze cu șoptirea
Pe care vrea s-o simtă adiind.
În aerul din jur, e-o tulburare
Pe care-o stingi, cu mâna peste-a mea
Și mă cuprinzi, frumoasa mea visare,
Așa cum doar un înger ar putea.
Se-animă ceru-n ochi ce luminează
Cu strălucirea celor ce iubesc
Și liniile vieții își veghează,
Alături să își fie, cât trăiesc.
Când vom păși-n tărâmul cu verdeață
Lipsit de tot ce-n lumea asta-i rău,
Îmi voi lega, cu linia de viață,
Sărutul nesfârșit, de trupul tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și dorința de a uni destinele pentru eternitate. Sărutul devine simbolul acestei legături spirituale și fizice, transcendând lumea materială.
