Valea-i potop de viață
Și cerul de lumini,
Vântu-i un zbor de fluturi
Ce bate prin grădini.
Izvoarele se-aruncă
Frângând în val sclipiri,
Din crâng se-nalță-n ceruri
Un cor de ciripiri.
Doar codru-n părăsire
De mult rămas-a mut:
Din el un brad și-o plută
În lume s-au pierdut.
Bradul, catarg pe valuri,
Și pluta verde-o barcă –
S-au dus, s-au dus departe,
Să nu se mai întoarcă.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea naturii, dar și sentimentul de pierdere și părăsire cauzat de dispariția unor elemente importante (bradul și pluta) din peisaj. Acestea simbolizează o pierdere ireversibilă și o transformare a mediului.