Vreme vine, pierde vreme
Multă lene, prea devreme
Infinit ca Uroboros
Rămân același vierme
Îmi văd de cărțile mele și de teme, mereu cu ochii după semne
Bag p***-n pitipoance, cocalari de garsoniere
Ce beau și fumează până rămân fără fiere
Sătul de stash-uri prin calorifere
Este prost cine dă, nu e prost cine cere
N-am vrut vreodată să fiu un profet
Am zis: „Am vrut să vând Dumnezeul ca să pot fi corect”
Fraiere, nu fii neglijent
Că s-ar putea să ți se smulgă dinții unu’ câte unu’ c-un patent
Prefer să fiu nebun, decât ca voi
Oameni goi, dezveliți de ploi
Doar albi-n noroi ca să păreți oameni noi
Oare noi ce merităm?
Bombe nucleare, propagandă până nu mai rezistăm
Nu duc mai mult de 2 minute pe-o piesă
Îmi place să rămân sincer și la subiect
Rapperul tău preferat cred că a mai scos o piesă
P***a ta e udă toată și tu ești mai mult decât erect
Rămân mai mult ca imperfect
Îmi bag p***a în bani, pentru asta rămân mult prea insistent
Nu fac colllab-uri decât cu oameni ce m-au făcut atent
Renunț la diss-uri, nu meritați nici să se pună accent
Pe ce ați făcut voi până acum, rămâne nul
Ca orice sfat cu tente prietenești ce încerc să vi-l spun
Cobai într-o altercație de depresii și dureri interioare
Nu sar cu bandaju’ dacă nu știu unde doare
Urăsc rapu’, mai ales cum a ajuns să fie
Luat la p***a de orice pampalău ce nu știe să scrie
ODT-ul tău de azi ieri mi-l arătase mie
Tragi ștacheta în jos și apoi vorbești de felie, c****!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o deziluzie față de societate și industria muzicală actuală, reflectând asupra ipocriziei și a valorilor superficiale. Artistul se poziționează ca un outsider sincer, criticând conformismul și lipsa de autenticitate.