În lumea de culori și forme
S-au scris povești cu multe înțelesuri
Michelangelo împodobea biserici
Sau dăltuia pe Moise ce lumina eresuri,
Da Vinci-a dat Giocondei surâs misterios
Ce-i tremura pe buze ca plânsul la-nceput,
Privirea-i e pierdută aproape dureros
Spre viața viitoare, dar și-nspre trecut,
Cu Rafael, Madona a apărut pe lume
Purtând pe brațe albe Isus din Nazaret
E-n ea ceva curat, gingaș și fără nume
Ca aeru-n biserici, adânc și tămâiat.
Istoria culorilor și formelor multiple
Cunoaște multe nume înscrise-n fila ei.
Rodin crea în piatră Sărut și Catedrala
Iar mâna lui apare ca mâna unor zei,
Monet își moaie pana creând culoare nouă
Un fond care vibrează ca organismul viu,
Cu el trecutul moare, parcă-i un strop de rouă
Ce-a concentrat lumina de soare, în pustiu,
Udrillo ne duce pe străzi fără sfârșit,
Imagini cunoscute, create încă-odată,
Îți pare că din somn acum te-ai trezit
În lumea care-acum e cea adevărată,
Picasso sparge forme de mult ce-s cunoscute
Și din dărâmături apare o nouă lume
Când gingașă ca floarea, când aspră și ciudată,
Creațiile lui Pablo încă își caut-un nume,
Chagall privește lumea în timp ce se creează,
Figurile lui zboară, culcate sau pieziș,
Pozițiile-s schimbate, văzduhul tot vibrează
De-arcușul tras cu sete de pe acoperiș
Din grota-ntunecoasă până-la palatul mândru
Din piatra-abia cioplită și până la Rodin
Din vesela culoare și până-la negrul sumbru
E veșnic căutare pe veșnicul refren.
Sensul versurilor
Piesa explorează istoria artei și a artiștilor, de la Michelangelo și Da Vinci până la Rodin și Picasso. Este o reflecție asupra căutării veșnice a frumosului și a sensului în artă, dincolo de timp și spațiu.