Am să te-alint în versuri de iubire, când orologiu-mi bate
Și te sărut în gând, atât pot.. mi-ești departe.
Ai mai găsi tu oare, în lumea asta, iubire care poate..
Opri în loc și timpul, în fila dintr-o carte?!
Mi-aș tăia din umăr mâna, dragostea să n-o mai scriu
Însă fără poezie, fără tine.. ce-am să fiu?
Ce-am să fac la ceas de seară, când e noapte și-i pustiu?
Nu-mi tai mâna, iau stiloul.. scriu poem.. e tot ce știu!
Buzele mi-aș coase-n noapte, când prin șoapte iar te strig
Cad în valuri de oceane, mă scufund și-mi este frig.
Mult prea iarnă-n al meu suflet, n-am să-ți spun să te intrig
Pe-o poartă numită viață, voi pune un zimpirig!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și dependența de iubire și poezie. Fără persoana iubită și fără posibilitatea de a scrie, eul liric se simte pierdut și gol. Poezia devine un refugiu și o modalitate de a exprima sentimentele intense.