Atunci am zis: „Sezam.” Pe nesimțite,
Solemn și tainic ușa s-a deschis.
Am fost cuprins de-o-nfiorare blândă
Și totuși am pătruns nestânjenit.
Mă susținea imbold pornit din suflet.
Deodată o-ncăpere am zărit.
Uriașe candelabre sclipitoare
La o chermeză fără musafiri.
Între oglinzi, covoare și tablouri
Rămas-am singur. Vană strălucire
Pe cel predestinat aci-l așteaptă.
M-am repezit spre soarele și pacea
Latente ale gloriei mature.
E fermă hotărârea mea. Atunci…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi predestinat pentru ceva măreț, dar și singurătatea și așteptarea care vin odată cu această predestinare. Vorbitorul se simte atras de o glorie viitoare, dar se confruntă cu o vanitate și o izolare neașteptate.